Un lider care nu poate comunica este ca un pescar fără undiță. Se trezește devreme, pregătește toate uneltele necesare – cizme, găleată, momeală. A pescuit de sute de ori și știe exact care este locul perfect pe lac, dar, din neatenție, își dă seama că a uitat undița acasă chiar când ajunge la apă.
Ce poate face în această situație? Își suflecă mânecile, încearcă să pescuiască cu palmele goale, poate reușește să prindă câțiva păstrăvi mici, dar cei mai mari și mai prețioși îi scapă printre degete.
La fel se întâmplă și cu liderul. Undița lui este vocea sa, cuvântul prin care transformă planurile în acțiune. Fără undiță, oamenii nu îl urmează pentru că nu îl înțeleg. Nu știu ce vrea, nu cunosc viziunea, misiunea și valorile sale, nici competențele și nici măcar ce sarcini trebuie îndeplinite
Liderului autentic vs liderul impostor
Să facem o distincție clară între vocea liderului autentic și cea a liderului impostor. Cum le putem deosebi?
În primul rând, liderul impostor se comunică constant prin expunerea pretențiilor sale, titluri și funcții. În plus, el aruncă în mod constant vina asupra altora și evită să-și asume responsabilitatea. Găsește întotdeauna circumstanțe sau membri din echipă asupra cărora să își arunce vina.
Acești indivizi pot fi manageri eficienți sau să dețină abilități remarcabile în domeniul politic sau organizațional, dar nu pot fi considerați lideri autentici. În schimb, liderul autentic adoptă o abordare opusă: el comunică ideea că succesul aparține echipei, în timp ce eșecul îi revine personal.
Un lider autentic recunoaște meritul membrilor echipei sale, afirmând, de exemplu, că un anumit coleg a realizat proiectul și că, deși el a fost prezent în proces, creditul îi aparține colegului. Liderul adevărat înțelege că recunoașterea meritorie a contribuțiilor echipei poate aduce uneori mai multă valoare decât o simplă mărire de salariu.
Ochi și urechi la angajatul cu care vorbești
Pentru un lider, atenția acordată ochilor și urechilor angajatului cu care interacționează este esențială. Înainte de a se exprima, liderul înțelege că calitatea ascultării reprezintă temelia vocii sale de lider.
Imaginați-vă o conversație față în față. Oamenii trebuie să simtă că le acordați atenție, nu priviți în telefon sau verificați e-mailul. Aceasta le-ar transmite greșit mesajul – că problema lor nu este relevantă.
După ce a ascultat, liderul își exprimă cuvintele. Dar nu oricum. Cu calcul, empatie și direcționat. De exemplu, în discuțiile private cu angajații, un lider utilizează tehnici de coaching pentru a-i ghida să descopere singuri răspunsuri la problemele lor.
“După ce i-am ascultat, încerc să îmi formez o opinie, nu o judecată. Nu răspund imediat, la impuls. Întreb, de exemplu: “În această situație, cum ai considerat că ar fi cel mai bine să procedezi?” sau “De ce te preocupă aceasta?” sau “Cum ai ajuns în această situație, prin ce pași ai trecut? Care sunt barierele pe care le identifici?” Astfel de întrebări mă ajută să subliniez că îi ascult. Și îi ascult pentru că îi îndrept către propriile răspunsuri.
Comunicare excesivă
În fața excesului de comunicare, cum te descurci atunci când ești copleșit de o avalanșă de întrebări și probleme irelevante, în timp ce te afunzi în proiecte aparent fără sfârșit? Cum faci față situației astfel încât să te descarci într-un mod sănătos și echilibrat, fără să superi pe nimeni? Și aici vreau sa-ți ofer un sfat practic – să înveți să pui bariere în comunicare.
“Organizează ședințe presetate săptămânal cu unele echipe și zilnic cu altele. Atunci când oamenii vin cu chestiuni care ar putea fi rezolvate altfel, cum ar fi prin rezolvarea lor individuală sau printr-o comunicare pe e-mail, le comunic deschis acest aspect. Acest lucru te va ajuta să rămâi eficientă în proiectele tale interminabile.
Este esențial să creezi bariere și limite sănătoase, astfel încât oamenii să învețe ce probleme merită să fie aduse în discuție, astfel încât toți să rămânem eficienți și să ne putem ajuta reciproc.
Cum comunică un lider veștile rele?
Când vine vorba de vești rele, un lider autentic nu le evită. Chiar dacă acestea își pot afecta imaginea, un lider comunică astfel de informații – cu onestitate, empatie, claritate și optimism, dar și cu curaj.
“Dacă, să zicem, în compania noastră, nu se vor mai face angajări de la anul, cum le transmitem această veste oamenilor? Cu onestitate – spunem exact ceea ce se întâmplă. Apoi, cu empatie – amintește că diferența dintre empatie și simpatie nu constă doar în a lovi pe cineva pe umăr.
Cu claritate – încercăm să explicăm cât mai simplu și mai clar: “Am hotărât să nu mai facem angajări de la anul și iată cum acest lucru va afecta activitatea noastră”. Oamenii au nevoie să știe la ce să se aștepte pentru securitatea lor financiară.
Cu optimism: “Chiar dacă volumul nostru de vânzări va scădea, avem trei proiecte majore și iată cum puteți contribui fiecare dintre voi. Deși volumul de afaceri poate să scadă, putem echilibra cu alte aspecte.
Ideea este să asigurăm oamenii că, indiferent de situație, ei vor avea în continuare o contribuție importantă”.
Dacă situația companiei nu este roză, și în loc să concediezi direct un angajat, încerci să găsești o soluție, cum ar fi un training sau o mutare la alt departament. Este important ca angajatul să înțeleagă că nivelul său de implicare trebuie să crească. Dacă acest lucru nu este posibil, plecarea trebuie privită ca o oportunitate pentru ambele părți.
Suntem o familie dacă suntem o echipă?
Vreau să mai subliniez faptul că deși sunteți o echipă, nu puteți fi considerați o familie. Ideea de a comunica ca într-o familie este o falsă impresie, deoarece nu putem aplica aceleași dinamici. “Nu suntem o familie, pentru că nu mă duc acasă și nu îmi concediez soțul sau copilul.”
Rolul liderului nu constă în a fi cap de familie. Liderul are misiunea de a crea un mediu în care oamenii se simt “acasă” în proiectele lor, dar, dincolo de aceasta, el trebuie să inspire o viziune și să ofere un imbold.
Cărți care nu ar trebui să-i scape unui lider
În leadership, nu avem nevoie de oameni care să ne comunice că A + B = C. Știm deja asta. Avem nevoie de oameni care să ne ajute să înțelegem de ce A + B = C și cum putem contribui individual pentru a face lucrurile mai bine.
Aceste cărți sunt alegeri excelente pentru lideri care își doresc să-și dezvolte abilitățile și să-și îmbunătățească înțelegerea asupra aspectelor cheie ale leadership-ului și dezvoltării personale. Iată câteva motive pentru care aceste cărți ar putea fi deosebit de valoroase:
1. **”Inteligența emoțională” de Daniel Goleman:** Această carte explorează conceptul de inteligență emoțională și relevanța sa în viața personală și profesională. Autorul evidențiază importanța înțelegerii și gestionării emoțiilor atât pentru indivizi, cât și pentru lideri. Dezvoltarea inteligenței emoționale poate contribui la îmbunătățirea relațiilor, luarea de decizii mai bune și conducerea eficientă a echipei.
2. **”Drive” de Daniel Pink:** Cartea explorează factorii motivaționali care stau la baza performanței umane. Daniel Pink argumentează că adevărata motivație vine din nevoia de a avea control asupra propriilor vieți, dorința de a fi creatori și aspirația de a deveni mai buni în ceea ce facem. Liderii pot înțelege mai bine cum să motiveze și să inspire echipele lor prin aplicarea principiilor prezentate în această carte.
3. **”The Talent Code” de Daniel Coyle:** Această carte explorează modul în care oamenii își ating adevăratul potențial și dezvoltă talentele. Daniel Coyle examinează practicile și principiile care stau la baza procesului de învățare și antrenament. Liderii pot utiliza aceste concepte pentru a încuraja dezvoltarea continuă și îmbunătățirea performanțelor individuale și de echipă.
În concluzie, aceste cărți oferă perspective valoroase asupra inteligenței emoționale, motivației și dezvoltării talentelor, toate esențiale pentru un lider eficient și în curs de dezvoltare.